**Leuștean...

Leușteanul face parte din familia pătrunjelului și este originar din Persia.Foarte răspândit în zona mediteraneana(Italia,Grecia), unde se întâlnește și azi în starea sălbatică.Era cultivat încă din vremea romanilor. Leușteanul s-a adaptat foarte bine și în România, fiind folosit la asezonarea ciorbelor,mâncărurilor de cartofi sau în tratarea mai multor boli.
  De la planta de leuștean se folosesc toate părțile: frunze, tulpina și rădăcina. Cele mai aromate sunt tulpina și rădăcina,dar cele mai folosite sunt frunzele.
 În general să consumă proaspăt,dar pentru că este o plantă care nu rezistă iarna,se poate usca sau congela.Având o aroma foarte puternică se folosește de fiecare dată cam o mână de leuștean tocat mărunt.
 Leușteanul conține vitamine A, B și C, acizi organici, săruri minerale, uleiuri eterice. Are acțiune diuretică, expectorantă, sedativă și reglează tranzitul  tractului intestinal.Este un hipotensiv activ,determinând scăderea tensiunii arteriale. 
  Ca și mărarul,leușteanul este și carminativ. El conține substanțe active care au proprietatea de a inhiba procesele fermentative din intenstin și favorizează eliminarea gazelor formate. 

 În bucătăria europeană,leușteanul este printre puținele zarzavaturi și condimente considerate ca înlocuitor al sării.În România leușteanul este văzut exclusiv ca un ingredient al borșurilor și ciorbelor,însă poate fi consumat și în supe(ca în Italia) sau în mâncăruri de cartofi (ca în Germania). Pentru a nu pierde din proprietățile terapeutice,ar fi bine să fie consumat cât mai puțin preparat termic.